Fotograf în Romania - Braşov, Azuga, Buşteni, Sinaia

• 
  • 

    Biserica Neagră este cel mai mare edificiu de cult în stil gotic din sud-estul Europei, măsurând 89 de metri lungime, 38 lăţime, 21 înălţime în interior şi 40 înălţime în exteriorsursa. Construcţia acesteia a început în 1383, pe locul unei biserici de cult romanic din secolul al XIII-lea. Incendiul din 21 aprilie 1689 a cuprins şi biserica, distrugând acoperişul şi mobilierul din interior. Din acel moment, ruinele înnegrite de fum s-au numit Biserica Neagrăsursa.

• 
  • 

    Clopotniţa Bisericii Negre adăposteşte cel mai mare clopot din România, realizat din bronz, ce cântăreşte 6 tone şi cea mai mare orgă din sud-estul Europei, cu peste 4000 de tuburisursa. Lăcaşul de cult este biserica parohială a Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din Româniasursa.

• 
  • 

    Între 8 septembrie 1950 şi 24 decembrie 1960, Braşovul s-a numit Oraşul Stalin fiind capitala regiunii cu acelaşi nume. Oraşul a fost declarat municipiu la data de 17 februarie 1968sursa. Literele inscripţiei de pe Muntele Tâmpa au fost montate iniţial în anul 2004sursa însă, din cauza faptului că ulterior au fost smulse de vânt, au fost remontate în anul 2006sursa.

• 
  • 

    Detalii Fereastră a Muzeului Judeţean de Istorie Braşov (Casa Sfatului) şi spectacolul fântânii arteziene Septembrie 2007

• 
  • 

  Fântâna arteziană din Piaţa Sfatului a fost construită în anul 1984, odată cu resistematizarea centrului istoric al oraşului. Până la acel moment, Piaţa Sfatului avea rol de parcaresursa. În urmă cu mai bine de douăzeci de ani, fântâna era conectată la orga Bisercii Negre astfel că, în funcţie de înălţimea sunetelor orgii, debitul apei creştea ori scădeasursa.

• 
  • 

  Braşov Detaşamentul de boboci Oraşul a fost menţionat în documente în anul 1271, sub denumirea Brasu, în 1288, Braso, iar mai târziu, în 1294, sub forma Braşov respectiv, Brassov, în 1295sursa.

• 
  • 

  Braşov Detaşamentul de tomberoane Primul Întâi Mai muncitoresc a fost sărbătorit în Braşov în anul 1890sursa.

• 
  • 

    În anul 1889sursa Wilhelm Rhein, descendentul unei familii germane stabilite de peste 500 ani în zona Braşovuluisursa, a achiziţionat un teren în Azuga. Trei ani mai târziu, Wilhelm Rhein, a pus bazele Pivniţelor Rhein & Cie, locul în care s-a născut Rhein Extra, prima şi cea mai renumită marcă românească de spumant dintre cele două războaie mondialesursa.

• 
  • 

  Alegereasursa localităţii Azuga pentru a pune bazele unei astfel de afaceri a fost determinată atât de motive geografice - apropierea faţă de Braşov şi Bucureşti, cât şi economice - nu au fost necesare investiţii în spaţii cu dotări speciale pentru a asigura fermentaţia secundară deoarece climatul zonei este ideal în acest scop (pereţii construcţiei creează temperaturi optime, de maxim 13°C vara şi minim 5°C iarna, pentru învechirea vinuluisursa).

• 
  • 

    Puteţi vizualiza panorama alcătuită din poza curentă şi următoarele două, aici. Septembrie 2007

• 
  • 

    În perioada interbelică, Heinrich, fiul cel mare al lui Wilhelm Rhein, a dezvoltat afacerea, astfel încât Bucureştiul a avut ocazia să se bucure de vinurile Rhein. Ulterior celui de-al doilea Război Mondial şi naţionalizării din anul 1948, Otto Rhein, primul nepot revenit din lagărul de prizonieri din Austria a mai activat în afacerea familiei, până în 1952, când a emigrat în Germaniasursa.

• 
  • 

    După 1952, statul comunist a păstrat şi dezvoltat producţia de la Azuga, apogeul acestiea fiind atins în perioada 1985-1986, când, într-un singur an, la Azuga s-au produs şi comercializat (inclusiv la export) peste 1,8 milioane sticlesursa. Altă sursă indică faptul că, în perioada comunistă, majoritatea producţiei - 1,6 milioane de sticle anual, era îndreptată către pieţele ruseştisursa.

• 
  • 

    Complexul de la Azuga a fost achiziţionat în 1998sursa de Halewood International, companie fondată în 1978 de englezul John Halewoodsursa.

• 
  • 

  Crama de suprafaţă, cu pereţii groşi de aproximativ 1,50 metrisursa, umpluţi cu aer şi căptuşiţi cu mucegai negru, esenţial pentru microclimatsursa, reprezintă cel mai vechi loc în care se produce, fără întrerupere de-a lungul timpului, vinul spumant după o metodă tradiţionalăsursa. România este a patra ţară din lume în care s-a realizat spumantul prin fermentaţie naturală în sticlă, după Franţa (1700), Germania (1826), Rusia (1840), înaintea Italiei (1842) şi Spaniei (1872)sursa.

• 
  • 

  În data de 13 aprilie 2006, la Palatul Elisabeta s-a relansat marca Rhein Extra, cea mai veche şi recunoscută marcă de spumant produs în România iar din 27 aprilie 2006, Cramele Halewood au primit calitatea de Furnizor al Casei Majestatii Sale Regelui Mihai I pentru vinurile spumante, statut reînnoit în data de 12 Octombrie 2009, dată la care a devenit şi Furnizor oficial pentru vinurile liniştitesursa.

• 
  • 

  Old school

• 
  • 

  Halewood International a început să importe vinuri din România din anul 1987. Conform datelor din 2010, după o investiţie totală de peste 10 milioane de dolari, grupul Halewood avea trei subsidiare în România (viticultură, vinificaţie şi comercializarea vinurilor), în care lucreau peste 200 de specialişti cu studii şi specializari în ţară şi străinătate. Producţia medie anuală de vin se ridica la 42000 de hectolitri, iar capacitatea de stocare totaliza 90420 de hectolitrisursa.

• 
  • 

    În anul 2010, la Cramele Halewood se produceau trei sortimente de şampanie Rhein - Brut Imperial, Brut Rose şi Sec. Aproximativ 18-20% din cifra de afaceri a companiei era realizată de vinul spumos (produs în special pentru export), în timp ce vinul spumant reprezenta 15% din afacerisursa.

• 
  • 

    Pensiunea Brădet Buşteni, strada Nestor Ureche - septembrie 2007

• 
  • 

    Buşteni Strada Nestor Ureche - septembrie 2007

• 
  • 

  Ospitalitate

• 
  • 

    Buşteni Strada Nestor Ureche - septembrie 2007

• 
  • 

    Buşteni Strada Nestor Ureche - septembrie 2007, înainte de asfaltare

• 
  • 

  Ploaie la Gura Diham, Buşteni Septembrie 2007

• 
  • 

    Cabana Gura Diham se află situată la o altitudine de 1982m şi a fost construită în anul 1910, fiind amplasată la foarte mică distanţă de graniţa cu Austro-Ungaria. Iniţial a funcţionat drept han iar ulterior războiului, a devenit cabană turistică. În anul 1987, au fost construite două corpuri noi, renovate integral în anul 2006sursa.

• 
  • 
• 
  • 
• 
  • 
• 
  • 

    O scurtă vizită pe care am făcut-o la cabană, împreună cu câţiva prieteni, într-un înzăpezit final de an 2004.

• 
  • 

  Agentul termic montan

• 
  • 
• 
  • 
• 
  • 

  Digeraţi politica? Gura Diham Buşteni Decembrie 2004

• 
  • 

  Acrituri de sezon Pe Facebook am mai postat într-un album câteva ipostaze ale mesajelor electorale, surprinse în vara lui 2012, în Bucureşti.

• 
  • 

    Balcanii sunt curul Europeisursa. Nu se potrivesc pentru a descrie poza, însă am reţinut cuvintele apropo de imaginile anterioare.

• 
  • 
• 
  • 
• 
  • 
• 
  • 
• 
  • 

  Încălzire centrală

• 
  • 
• 
  • 
• 
  • 
• 
  • 
• 
  • 

    Telecabina Buşteni - Babele a fost inaugurată în luna august a anului 1978, la prima cursă făcând urcarea de la altitudinea de 850 de metri, la cât se află situat oraşul Buşteni, până la aproape 2300 de metri (unde se află Cabana Babele)sursa sursa. Decembrie 2004

• 
  • 

    Prima alpinistăsursa La 8 iunie 1855, Elena Ghica, pe care publicistica europeană o cunoaşte sub pseudonimul Dora D'Istria, însoţită de un ghid, escalada vârful Moenchsursa, cel mai înalt vârf al Alpilor elveţieni, devenind astfel prima

• 
  • 

    femeie alpinistă din lume. Câteva luni mai târziu, Elena Ghica va publica, la Paris, volumul La Suisse Allemande et l'ascension du Moench, în care va descrie mersul spre acel vârf al Alpilor nemaiatins până acum de nimeni.

• 
  • 

    Elena Ghica s-a născut la 3 februarie 1828, fiind fiica marelui ban Dimitrie Ghica, nepoata domnitorilor din această familie, şi a Caterinei Faca. Până la vârsta de zece ani, Elena Ghica a învăţat nouă limbi străine, arta picturii şi a pianului iar la numai 14 ani a tradus, în limba germană, Iliada lui Homersursa.

• 
  • 

    Elena Ghica a avut o activitate publicistică deosebită, scriind articole de istorie, economie politică, biografii ale personalităţilor celebre, studii privind poezia populară (română, albaneză şi greacă) în cele mai răspândite reviste din Europa. Aceasta s-a stins din viaţă la 7 noiembrie 1888, la Florenţasursa.

• 
  • 

    Dacă îmi amintesc corect, toate pozele Munţilor Bucegi prezentate în galerie le-am făcut din zona pensiunii amintite anterior, în câteva dimineţi de septembrie ale anului 2007.

• 
  • 

    Munţii Bucegi fac parte din Carpaţii Meridionali, sunt situaţi la capătul răsăritean al acestora şi au o suprafaţă de aproximativ 300 de km2sursa.

• 
  • 

    Primele mărturii scrise despre cercetări în realizate în Munţii Bucegi, datează din secolul al XVIII-lea şi aparţin unor geologi şi botanişti austrieci. Primele descrieri ale unor călătorii pur turistice aparţin saşilor, începând cu anul 1833. Din Bucureşti, prima relatare scrisă despre o ascensiune realizată în Bucegi, cu călăuze din Comarnic, vine din anul 1839sursa.

• 
  • 
• 
  • 
• 
  • 

    Începând cu anul 1964, la Uzinele Steagul Roşu din Braşov (devenite ulteriorsursa: Întreprinderea de Autocamioane Braşov, Autocamioane Braşov, Roman S.A.) , a intrat în producţie modelul SR 113 Bucegi. Autocamionul avea o sarcină utilă 5 tone, cabina era proiectată de francezii de la Chausson Plant şi era dotat cu un motor V8 de 5025 cm3 alimentat cu benzină, dezvoltat pe baza unei licenţe Ford, puterea acestuia fiind de 140 CPsursa.

• 
  • 

    În Buşteni a existat cea mai veche fabrică de hârtie din Româniasursa, înfiinţată în 1882sursa şi demolată după anul 2008sursa.

• 
  • 
• 
  • 
• 
  • 

    Cea mai înaltă culme a Masivului Bucegi este vârful Omu, cu o altitudine de 2505 metri iar după alte măsurători, 2507 metri, la baza bolovanului de pe vârf sau 2514 în vârful acestuiasursa. Alături de acesta, ating înălţimi de peste 2000 de metri: Colţii Obârşiei, Coştila, Caraimanul, Jepii Mari, Jepii Mici, Piatra Arsă şi Vârful cu dorsursa.

• 
  • 
• 
  • 
• 
  • 
• 
  • 
• 
  • 

    În anul 1908, localităţile Buşteni şi Poiana Ţapului formau comuna Buşteni, cu reşedinţa primăriei la Buşteni. În 1946, Poiana Ţapului a fost declarată staţiune climaterică iar Buşteniul a fost declarat oraş. În decembrie 1950, odată cu împărţirea administrativ-teritorială, Poiana Ţapului a fost trecută în componenţa oraşului Buştenisursa.

• 
  • 

  Centrul Cultural Aurel Stroe Buşteni Septembrie 2007

• 
  • 

    Călători în jurul lumiisursa Inginerul Bazil G. Assan, fiul industriaşului Gheorghe Assan, cel care, în anul 1853, a înfinţat în Bucureşti, prima moară cu aburi, îşi începea în iunie 1896, călătoria de cinci luni în jurul lumii.

• 
  • 

    Bazil Assan a plecat cu vaporul de la Constanţa, pe ruta Constantinopol - Alexandria iar apoi, mai departe spre Cairo şi Oceanul Indian, prin Canalul Suez. Oceanul l-a traversat în 11 zile, tot atâtea zile făcând de la Colombo la Singapore şi Hong Kong, unde a intrat pe ruta maritimă Shanghai - Yokohama (călătorie ce a durat 12 zile).

• 
  • 

    Castelul Cantacuzino Buşteni - septembrie 2007

• 
  • 

    Iarba necălcată

• 
  • 

    De la Yokohama, Assan a călătorit spre San Francisco, preţ de 12 zile. America a traversat-o spre New York, de unde a luat vaporul spre Europa respectiv, Hamburg, călătorind şase zile. De aici, până la Bucureşti a mai făcut trei zile, cu trenul. În total, Bazil Assan a drumeţit 58 de zile şi alte 90 a zăbovit prin diferitele localităţi prin care a trecut.

• 
  • 

    Deszăpezirea drumului către Cota 1400 costă cât deszăpezirea a jumătate din străzile oraşului Sinaia. Mai mult decât atât, în mod frecvent se întâmplă ca, la scurt timp după trecerea utilajelor, zăpada viscolită să reacopere carosabilulsursa.

• 
  • 

    Deasupra drumului

• 
  • 

  Schimbam cu un prieten diverse păreri despre automobile când, tam-nisam, mă-ntreabă de unde am maşina. Am rămas puţin încurcat de întrebare căci ştia de unde am maşina iar ce mi-a trecut prin gând, ca răspuns la întrebare, nu pot reda în scris. Probabil că se aştepta la reacţia din privirea mea aşa că a continuat imperturbabil: credeam că o ai dintr-un ou Kinder.

• 
  • 

  În altă zi, eram la telefon cu... Alt prieten. Dintr-una'ntr-alta îi spun că-s pe la service cu maşina pentru verificări şi înlocuiri iar în zilele următoare urmează să trec pe Transalpina. Cu o rapiditate care m-a uimit, primesc următorul sfat: să îi rog pe cei de la service să-mi monteze un mâner de troller ca în cazul în care, rămân în pană pe Transalpina, să am de ce să trag Matizul... Prieteni... :D

• 
  • 

    În anii '70, conducerea comunistă aşeza turismul românesc pe noi baze, la dorinţa lui Nicolae Ceauşescu, care urmărea ca România să nu fie cu nimic mai prejos ca ţările capitaliste. Astfel, în vara anului 1970, au avut loc mai multe întâniri între specialiştii români şi guvernul italian, care, prin firma Ceretti e Tanfani, celebră în tehnologia construcţiilor pe cablu, a oferit soluţii tehnice pentru dezvoltarea de telecabine în staţiunile montane ale Românieisursa.

• 
  • 

    Ursul sursa

    Din piscul de cătră Valea Mare se văd depărtări la deal pe apa Frumoasei, sau dincolo de ape, pe clina dimpotrivă, unde suie alte înălţimi. Încă nu cunosc bine locurile. În amontele râului se chiamă "La Tartărău":

• 
  • 

    nume redutabil, aspru şi colţuros. E vorba să mergem într-o dimineaţă într-acolo, la păstrăvi. Pe culmile de dincolo se află şi Cioaca Jinarilor, nume tainic al unor adîncuri nestrăbătute. Acolo colonelul R.B. a împuşcat, astă-primăvară, doi cucoşi de munte. Au căzut şi în alte părţi exemplare frumoase de tetrao urogallus, totuşi - pentru că încă n-am văzut-o - Cioaca asta a Jinarilor rămîne pentru mine ceva cu totul aparte, lîngă o hrubă de unde te cobori pe celălalt tărâm. Pavel-baci rosteşte domol sunetele altor cotloane ale munţilor şi codrului.

• 
  • 

    Peste toate bate acum soarele de dimineaţă tot mai covîrşitor, în explozii de puzderii de aur, risipind cele din urmă pîlcuri de negură în văgăuni.

    Pe unda Frumoasei au început să treacă buşteni, cu opriri, repezişuri şi întoarceri de înotători vii. Sălanele, limpede, îşi străluceşte plăcile de cristal care se fugăresc încălecîndu-se, lovindu-se şi fărîmîndu-se în cioburi. Din umbra rovinelor, pe clina din laturea noastră se strecoară în cotituri furişate pîrăul Şerpilor. Între Sălane şi

• 
  • 

    pîrăul Şerpilor, paşte o mică ciurdă de junci, sub călăuza unui păstor care se ridică numai puţintel de la pămînt în sus. E un copil de zece ani; îl chiamă Petrică. Are în mînă toiag. Chiuie la vitele lui, ca să nu treacă la plantaţii. Le mînă în anume locuri mai grase, în cotiturile pîrăului. Se aud, stînse de depărtare, două tonuri de clopot: unul mai jos, altul mai înalt. Juncile şi-au prelins într-un ungher mai depărtat şi nevăzut mişcările încete. De pe înălţimea noastră nu le mai văd. Într-un timp mi se pare că adie din vale un zvon de trişcă.

• 
  • 

    Petrică păstorul învaţă rînduiala cea din veac. Curînd nu-l mai aud; s-a pus între el şi noi depărtarea şi lenea soarelui. Vîntul a contenit cu desăvîrşire. Cerul bolteşte un albastru curat. În juru-ne pretutinde-ni, pe costişa plantată, strălucesc steblele de bisacăn, încărcate de floare vînătă.

    Am auzit ori ni s-a părut că auzim un strigăt în depărtare? Un strigăt foarte slab, pe care l-am confundat cu tăcerea. A fost strigăt omenesc? Boncăluitul juncii l-am auzit, însă, aproape desluşit.

• 
  • 

    Pavel-baci a stat atent, întorcînd urechea şi ascultînd:

    - Dumneata ai auzit ceva?

    - Am auzit ceva vag, răspund eu.

    - Dacă ai auzit, atunci trebuie să se fi întîmplat ceva: dacă a mugit vita, nici strigătul copilului n-a fost părere.

• 
  • 

    - Ce poate să se întîmple?

    - Nu ştiu. Socot că avem să aflăm după ce ne coborâm devale.

    Întradevăr, în fund, la margine de desimi şi rîpă, se întîmplase o dramă. Strigătul copilului şi mugetul izbucniseră în singurătate. Răsunetul lor plutiseră vag pînă la noi. În vale nu auzise nimeni.

    Însă în jumătate de ceas s-a ştiut ce a fost. Petrică păstorul a nimerit la casa prietenilor noştri din Braniştea-

• 
  • 

    Domnului, cu capul gol, cu părul vîlvoi şi cu ochii rătăciţi pe obrazu-i stropit de pistrui.

    - A dat ursul la junincile noastre! a strigat el.

    - Cum? Ce spui tu? l-a întrebat cu uimire Berta, nevasta lui Petini paznicul.

    - A dat ursul! A dat ursul! A ieşit din rîpă şi a sărit peste Joiana noastră cea roşă. De-acum mă mustră şi mă bate mama că a stricat dihania juninca noastră cea mai frumoasă.

• 
  • 

    - Cum se poate una ca asta? Ce spui tu, copile? A omorît-o?

    - N-a omorît-o, strigă păstoraşul, că nu l-am lăsat eu. Dar de trăit nu cred să mai trăiască. Când am văzut că a apucat-o m-am dus asupra lui cu bîta. Şi atunci ursul a vrut să mă mănînce pe mine!

    - Vai! Isuse Hristoase.

    - Cînd am ţîpat în el bîta, urmează Petrică, şi-am zbierat la el să lase pe Joiana pentru că-i a noastră, el a

• 
  • 

    stat şi a întors capul cătră mine.

    - Cine a întors capul?

    - D-apoi cine? dihania! Am lăsat juninca şi ia aşa s-a uitat la mine. S-a uitat ţintă! Ce-a zis? Dacă las juninca, musai să te îmbuc pe tine. A lasăt juninca şi a venit după mine. Eu am dat fuga la brad şi m-am suit în brad. Dar nu era chiar un brad; era un brădui. De-acuma, îi zic eu în sinea mea, ai să mînci pe dracu; pe mine nu mă

• 
  • 

    mai ajungi tu aici, în vîrf. Grăia şi ursu, mormăind. Nu ştiu ce spunea. Vine la brad şi prinde să-l scuture. - Scutură tu, că nici nu-mi pasă, zic eu. Dar pe urmă am văzut că el nu scutura. El se suia în brădui. Să ştii dumneata că ursul se suie în brad ca şi omul. Însă eu, atuncea, nu ştiam. Credeam că stă jos şi scutură. Cînd numai ce-l văd sub picioarele mele. Pînă atunci tăcusem şi mă strînsesem ghem şi vorbeam eu singur în gînd cu mine şi cu dînsul. Tăcuse şi el. Cînd am văzut că vrea să mă apuce cu laba, mi-a venit aşa o spaimă de la

• 
  • 

    Dumnezeu şi am răcnit din rărunchi cît am putut eu de tare: "Vîi! mamă!" Cît ce-am răcnit eu "Vîi! mamă!" ursu n-a mai fost sub mine. Şi-a dat drumul jos şi s-a dus la dracu! Berta şi paznicii, şi domnii de la Branişte ascultau pe copil fără să-l creadă. Părea că intrase într-o rătăcire. Acuma zîmbea fără noimă, ca şi cum nici el singur nu înţelegea şi nu credea asemenea întîmplare.

    - Cum ai zis? rîde Berta.

• 
  • 

    - Am zis: Vîi mamă!

    Rîde şi Petrică, arătîndu-şi toţi dinţii.

    - Să mergem să vedem, zic domnii.

    Se duc cu copilul în lungul pîrăului Şerpilor. Nu găsesc în cotlonul depărtat decât juninca cea căzută. N-a murit, zace pe coastă, cu grebănul rupt. Trebuie s-o înjunghie cineva, ca să nu se mai chinuiască.

• 
  • 

    Iată urmele fiarei, în albia pîrăului. Iată brăduiul în care s-a căţărat Petrică păstorul. De cătră vîrf pînă la poale, trunchiul bradului e zdrelit de ghearele ursului, cînd s-a lăsat să cadă cu repeziciune la răcnetul neaşteptat. S-a dus în rîpă sărind alternativ cu dinaintea şi cu dinapoia, şi fuge şi acuma. S-a temut de mama lui Petrică: se pare că-i aprigă muiere. Nu ştiu cum va răspunde înaintea ei băiatul de fapta sălbăticiunii.

• 
  • 

    Pavel-baci îl sfătuieşte:

    - Cînd va fi să fie asupra ta primejdia astălaltă, chiamă şi tu ursul. Atunci are să fugă maică-ta. Iar tu vină iarăşi la pîrău şi-ţi vezi de treabă.

    (Din volumul "Valea Frumoasei" 1938)

• 
  • 

    Până în vara anului 2008, autorităţile locale din judeţul Braşov, firmele de salubritate şi companiile interesate investiseră 50000 de euro pentru înlăturarea problemei urşilor cerşetori: garduri electrice, tomberoane îngropate, ridicarea gunoiului de mai multe ori pe zi şi transferul urşilor agresivi în alte zone, însă fără prea mult successursa.

• 
  • 

    Animalele au învăţat să ocolească gardurile şi să deschidă tomberoanele iar o ursoaică s-a întors de trei ori în pădurea de lângă Răcădău (zona de sud a municipiului Braşov), deşi a fost transportată chiar şi la 80 de kilometri depărtaresursa.

• 
  • 

    În anul 2008, din zona oraşului Sinaia au fost relocate spre judeţul Argeş 11 exemplare de urşisursa.

• 
  • 

    În vara anului 2009, în zona staţiunii Sinaia trăiau aproximativ 60 de urşi, o parte dintre aceştia făcând incursiuni urbane în căutarea hranei, provocând pagube materiale şi semănând panică printre locuitori sau turişti. De asemenea, ministerele Mediului şi Pădurilor, respectiv al Agriculturii şi Dezvoltării Durabile emiseseră aviz pentru prinderea şi relocarea a 25 de urşi din zonă, spre fondurile de vânătoare din judeţele Argeş şi Prahovasursa.

• 
  • 

    Motive ale comportamentului urşilor de pătrundere în zonele urbane pot fi constituite de extinderile haotice ale oraşelor de la munte, turismul dezordonat în spaţiile montane, distrugerea pădurilor, elemente care au afectat negativ habitatele acestor animale care, la rândul lor, s-au înmulţit în mod excesivsursa.

• 
  • 

    Conform datelor din 2009, în Carpaţii româneşti existau 7500 de urşi bruni, cu 1500 mai mulţi faţă de anul 2006, cei mai mulţi fiind în masivii Gurghiu, Vrancea, în partea sudică a Făgăraşului şi în Carpaţii de Curbură. Având în vedere sporul natural de patru la sută, existent în mediul Munţilor Carpaţi, ar trebui ca populaţia acestor animale să crească cu 200 de exemplare pe ansursa.

• 
  • 

    Micul urs pătat

• 
  • 

    N-am găsit baie şi oglindă aşa că m-am suit pe-un maldăr de moloz

• 
  • 

    În jurul meu nimic nu mă poate atinge sau agresa, sunt ca-ntr-o bulă, pierdut în propriile gânduri, am impresia că zbor, că păşesc ritmat, împrejurul meu se transformă în decor de cinema iar oamenii în figuranţi, îmi construiesc discografia şi-astfel, propria identitate culturală, sunt ceea ce ascult: iPodsursa.

• 
  • 

  Legătura socială se realizează prin izolare, într-o postură de autişti iar apartenenţa la un grup e determinată de cultura mărcilor: pe ceafă se zăresc doar două fire albe, această culoare fiind de referinţăsursa. Am primit primul casetofon cu căşti prin '92 - Philips, mi-l cumpărase taică-mi-o din Germania. Nu făcea poze, n-avea display, funcţiona cu două baterii AA, avea căştile acelea cu lamelă metalică şi difuzoare îmbrăcate în burete negru care mirosea fain. Încă-l mai am... Deşi căştile au suferit transformări ireversibile. Acum nu prea mai am răbdare să stau cu căştile-n urechi şi parcă prefer zgomotul mulţimii.

• 
  • 

    (: Numai prin muncă, românul a învins durata timpuluiDorel Covaci :)

• 
  • 

    Sinaia de la Cota 1400 În partea de sus, centru - dreapta pot fi observate râul Prahova, Calea Bucureşti (aglomeratul Drum Naţional 1) - ieşirea spre localitatea Comarnic şi clădirea S.C. Mefin S.A..

• 
  • 

    În anul 1846, după porunca lui Bibescu Voda, s-a început construirea şoselei Câmpina - Predeal. Lucrările la calea ferată Ploieşti - Predeal au fost începute în anul 1876 de firma franceză Guilla, tronsolnul fiind inaugurat la 10 iunie 1879sursa.

• 
  • 

    Conform informaţiilor din octombrie 2012, judeţul Prahova avea 143000 de hectare de pădure, din care 91000 de hectare constituiau fond forestier proprietate publică de stat. Direcţia Silvică Prahova mai administra, pe bază de contract, o suprafaţă de aproximativ 22000 de hectare de pădure, care reprezenta fond forestier proprietate privatăsursa.

• 
  • 

    Ministrul turismului din perioada 1965 - 1972, în anul 1966, înfiinţase în cadrul Facultăţii de Silvicultură Braşov, catedra de Exploatări Forestiere în care se studia printre altele şi disciplina numită Funiculare Forestiere. Astfel, în 1968 a fost pregătită prima generaţie de ingineri constructori şi proiectanţi pentru viitoarele telecabine: Sinaia - Cota 1400 (dată în folosinţă în 1971sursa), Cota 1400 - Cota 2000, Tâmpa (Braşov), Kanzel (Poiana Braşov), Bâlea Cascadă - Bâlea Lac Babele - Peşterasursa.

• 
  • 

    Munţii Baiului Perspectivă de la Cota 1400, septembrie 2007.

• 
  • 

    Transbaiul, concurent pentru Transfăgărăşansursa Trei primării prahovene s-au asociat la un proiect care ar putea concura Transfăgărăşanul şi Transalpina.

• 
  • 

    Transbaiul este un proiect, care vizează realizarea unei şosele ce va lega Valea Prahovei de Valea Doftanei, prin traversarea Munţilor Baiului din Bucegi, pe o distanţă de 38 de kilometri, făcându-se astfel legătura între oraşele Azuga, Buşteni şi comuna Valea Doftanei.

• 
  • 

    Transbaiul ar oferi călătorului serpentine, peisaje de vis, goluri montane, drum prin pădure, acces facil la pârtiile de schi şi o altitudine maximă de 1834 de metri, în Vârful Baiul adică, locul trei în topul drumurilor de la cea mai mare altitudine din România, după Transalpina (2145m) şi Transfăgărăşanul (2042m).

• 
  • 

    Scopul declarat al proiectului este promovarea turismului montan obţinându-se şi scurtarea traseului între localităţile de pe Valea Prahovei şi cele din zona Doftana. Valoarea estimată a proiectului este de 30 de milioane de euro, bani ce vor fi obţinuţi prin finanţare europeană.

• 
  • 

    Realizarea proiectului va permite şi dezvoltarea unei staţiuni montane pe o suprafaţă de aproape 71 de hectare disponibilă în comuna Valea Doftanei, din care 20 de procente ar putea fi utilizate pentru amenajarea pârtiilor de schi şi a instalaţiilor de transport prin cablu.

• 
  • 

    Şoselele Transbaiului vor pleca din Azuga, Buşteni şi Valea Doftanei, unindu-se în golul montan din Munţii Baiului, în apropiere de Vârful Cazacu.

• 
  • 

    Din Azuga, şoseaua pleacă din partea inferioară a pârtiilor Cazacu şi Sorica, parcurge aproape doi kilometri pe Valea Azugăi, apoi coteşte la dreapta şi ajunge deasupra celor două pârtii.

• 
  • 

    Din Buşteni, drumul porneşte din dreptul cartierului Poiana Ţapului, urmărind traseul drumului forestier care urcă spre Culmea Zamora. Din cei 38 de kilometri, 19 sunt pe teritoriul comunei Valea Doftanei.

• 
  • 
• 
  • 
• 
  • 
• 
  • 
• 
  • 
• 
  • 
• 
  • 
• 
  • 
• 
  • 

    No terrain

• 
  • 

    All terrain

• 
  •