Bucureşti - Palatul Parlamentului (Casa Poporului)

• 
  • 

    Legea rurală şi pământulsursa N-a fost lucru aşa uşor şi a trecut ceva pînă să căpătăm şi noi un loc de casă şi de muncă. Ce de opinteli a tras Cuza pînă ce a putut scoate de la boieri puţin pământ şi pentru noi! El, săracul,

• 
  • 

    destul a spus boierilor, destul s-a pus luntre şi punte pentru ţiganii şi pentru sătenii noştri, că boierii - la început - nici nu vroiau să auză de aşa ceva. Ba să supăraseră foc şi se uitau la el chiorîş. Dacă a văzut Cuza că nu e loc de mijloc, a desfiinţat camera şi a trimis dipotaţi acasă. Să

• 
  • 

    supărase şi el pe ei. Şi s-a apucat el singur şi cu vreo doi oameni de-ai lui şi în şase luni au scris o lege dreaptă ca lumînarea. Apoi iar a chemat el pe dipotaţi şi iar i-a rugat ca să facă toţi bunătate şi să se gândească o ţîră şi la ţigani şi la sătenii noştri săraci. Dipotaţii dîrji au răspuns toţi: nu şi nu. Ce să facă dar

• 
  • 

    Cuza? El vrea să isprăvească comedia. A chemat armata şi a înconjurat cu puşti şi cu tunuri palatul şi camera. Dipotaţii văzură totul. Se uitară la uşi, priviră pe fereşti; pretutindeni nu erau decît soldaţi, puşti şi tunuri. Vrură să plece dar n-avură pe unde ieşi, că soldaţii stau gata cu puştile întinse spre ei. Cuza nu-i slăbea deloc, mereu le arăta dreptatea, mereu le spunea cu gura, dar şi boierii

• 
  • 

    tari răspundeau toţi ca unul şi nimic nu vrea să dea pentru săteni. La urmă, Cuza nu mai putu să ţie şi le spuse pe şleau, româneşte: "Dacă este aşa, le-a strigat el, atunci să murim toţi aici. Ori sloboziţi lege pentru săteni, ori pun oştirea să sloboadă foc în noi. Îndată o să strig foc şi toţi trebuie să pierim. Din două eu vă cer una: ori lege dreaptă, ori moarte dreaptă. Alegeţi!" Şi boierii au tăcut puţin, s-au gîndit acum şi la viaţă şi la moarte, şi la lege, şi la săteni. Nu mai

• 
  • 

    era loc de cîrmeală. Mai de frică, mai de silă, au primit şi ei legea făcută de domnitor. Domnitorul deştept a chitit bine lucrurile. După ce a pus mîna pe iscăliturile dipotaţilor a plecat cu oştirea di la cameră la ceasul douăsprezece noaptea. De la nouă de dimineaţă a stat el acolo, pînă să domolească pe boieri. A venit la cameră cu armata gătită şi a plecat îndărăt cu legea împlinită.

• 
  • 

    Palatul Parlamentului - Casa Poporului Perspectivă de pe Bulevardul Tudor Vladimirescu, noiembrie 2007, asemeni anterioarei. Primele poze din galerie (partea stângă) le-am realizat în august, acelaşi an.

• 
  • 

    Bulevardul Tudor Vladimirescu - Bucureşti Noiembrie 2007

• 
  • 

    Fragment al noii clădiri aparţinând Academiei Române, fotografie realizată de pe Bulevardul Tudor Vladimirescu, în noiembrie 2007.

• 
  • 

    Dacă aş fi nebun să intru în politică, cel puţin aş avea scuza că am luat mii de pumni în capLeonard Doroftei. Măsura luată de guvernanţi de a mări accizele la alcool este insuficient gândităNicolae Văcăroiu

• 
  • 

    Poporul. Politica. Periferia Un viitor fiu iubit al neamului, şi-a înălţat un vis, simbol cu desăvarşire inutil, care acum apare într-o atmosferă de moloz şi macarale. Operă care, pe mulţi i-a băgat în spital şi chiar ea însăşi este spital. Unii azi n-au nici măcar 20 de ani. Alţii n-au apucat nici să o vadă crescând măcar 20 de metri deasupra pământului. Timpul astfel a trecut dar parcă s-au schimbat doar maşinile din stradă. Nu mai sunt 1300 ci X5.

• 
  • 

    Macarale încă mai avem. Dar oare mai râd în soare, pe albastrele câmpii? Dacii s-au aflat la marginea Imperiului Roman. Românii s-au aflat la marginea celui Otoman. România se afla la marginea Uniunii. Iar azi la noi, nu doar marginea dă imaginea periferiei.

• 
  • 

    Periferia a invadat centrul, iar unii dintre noi o poartă în suflet. Din imagine lipseşte doar acel animal, prieten al omului, devenit vagabond. O felie dintr-o cenuşie imagine căreia răbdarea parcă nu îi mai dă de fund. Făcut-am poza în 6 noiembrie 2007 pe Bulevardul Tudor Vladimirescu.

• 
  • 

  Dreptatea lui Vlad Ţepeşsursa Un hoţ, în ziua tragerii lui în ţeapă, a cerut să-i aducă pe mama sa să-şi ia ultmul adio în momentul cel mai de pe urmă. Vlad Ţepeş, căruia-i plăcea să ia parte la aşa ceva, era de faţă. Cu mâinile legate sub ţeapa în care urma să fie pus, spuse mamei sale să-şi apropie urechea de gura lui. Dînsa crezînd că-i va spune ceva, aşa a făcut. Mirarea tuturor a fost mare, văzându-l că a luat-o cu dinţii de ureche şi nu i-a dat drumul, pînă a rămas cu ea în dinţi. Întrebat de Vodă pentru ce a făcut aşa, a răspuns că fiindu-i mâinile legate, nu a putut să o omoare de tot, ca să nu mai aducă în starea lui şi pe fratele mai mic, deprinzîndu-l şi îndemnîndu-l la hoţie, ca pe el, cum şi pe sora lui mai mare a adus-o la destrăbălare, tolerîndu-i a schimba bărbaţii şi a nu se deprinde cu munca şi dojenele primului bărbat. Atunci, Vodă a pus în libertate pe tînăr şi în ţeapa lui a tras pe mama sa.

• 
  • 

    Fragment al noii clădiri aparţinând Academiei Române, fotografie realizată de pe Bulevardul Tudor Vladimirescu, în noiembrie 2007.

• 
  • 

    Palatul Parlamentului - Casa Poporului (stânga) şi un fragment al noii clădiri aparţinând Academiei Române (dreapta), fotografie realizată de pe strada Sabinelor, în decembrie 2007.

• 
  • 

    A fost o lovitură de cortMădălin Voicu. Jur pe conştiinţă şi onoare, aşa să-mi ajute Dumnezeu, să moară mama!Mădălin Voicu

• 
  • 

    Fragment al noii clădiri aparţinând Academiei Române, fotografie realizată de pe strada Sabinelor. Decembrie 2007

• 
  • 

    Vlad Ţepeş şi boieriisursa

    Erau nişte timpuri în care pentru oricare crimă, judecat-nejudecat, se da pierzării omul. Bine că suntem departe de nişte asemenea timpi. Bine că s-au dus ca să nu se mai întoarcă. Bine că am

• 
  • 

  ajuns să fim, povestea ăluia, cu judecata , iar nu cu lopata. Nişte boieri răzvrătitori, din porunca lui Vlad-Vodă Ţepeş, fură puşi în ţeapă. După cîtva timp, aducîndu-şi aminte vodă de dînşii, pofti să meargă la faţa locului ca să se încredinţeze cu înşişi ochii lui cum au fost pedepsiţi. Poate c-o fi voit să vază dacă cunoaşte pe mulţi din ei. Pe lîngă vodă mai era şi alţi boieri din cei rămaşi credincioşi domnului lor. Unul din aceşti boieri, ori că era şi el amestecat în boclucul ce făcuse cei ucişi, sau că era rubedenie cu careva din ei, şi ca să nu se dea de gol că mila i-a cuprins sufletul, ori că i s-a muiat inima, se încumese a zice: - Măria-ta, te-ai coborît din palat. Acolo aerul este curat, aici jos este smreduit [stricat]. Mirosul cel greu să nu-ţi supere sănătatea. - Vrei să zici că pute? întrebă vodă, întorcîndu-se iute către dînsul şi ţintuind căutăturile asupră-i. - Aşa, măria-ta, şi ai face bine să te depărtezi de un loc care poate să fie vătămător sănătăţii unui domn carele voieşte binele supuşilor săi. Pasămite, vodă pătrunsese în ascunsurile inimii acestui boier sau ca să astupe gurile celorlalţi, strigă:

• 
  • 

    - Slujitori! O ţeapă de trei ori mai lungă decît toate cele ce vedeţi să-mi făuraţi numaidecît, ca să puneţi într-însa pe jupînul ăsta, ca să nu mai simţă putoarea de jos... Se rugă de iertăciune bietul boier, dete în genunchi... vru să-i sărute mâinile pe amîndouă părţile... Totul fu în deşert. După un scurt timp se zvîrcolea într-o ţeapă mai naltă decît toate şi gemea şi se văieta de ţi se sfîşia rărunchii.

• 
  • 

  Poporul. Politica. Periferia (altă Mărie, cu aceeaşi pălărie) Un copil bâlbâit, viitor fiu iubit al neamului, şi-a înălţat un vis, care acum apare pregnant într-o atmosferă apăsătoare de moloz, nisip şi macarale. O operă, care pe mulţi i-a băgat în spital, ea însăşi fiind lazaret. Timpul a trecut, dar parcă s-au schimbat doar maşinile din stradă. Nu mai sunt 1300, sunt X5. Macarale încă mai avem. Dar oare mai râd în soare? Pe albastrele câmpii? Iar dacă râd, le cântă cineva? Sau sunt doar obstacole în calea X5? Dacii s-au aflat la marginea Imperiului Roman. Românii s-au aflat la margine Imperiului Otoman. România se află la margine Uniunii iar azi la noi, nu trebuie să te afli la margine pentru a avea o imagine asupra periferiei. Aceasta a invadat centrul, iar unii dintre noi o poartă în suflet. Din felia asta cenuşie a oraşului mai lipseste doar acel animal - prieten al omului, devenit vagabond, cerşetor, o imagine a unui oraş căruia răbdarea parcă nu îi mai dă de capăt. Aceeaşi Mărie, cu altă pălărie.

• 
  • 

  Operaţia distructivă a epocii comuniste, începută după cel de-al II-lea Război Mondial, explică fundătură în care ne zbatem după Revoluţie. Cultivarea prostului gust timp de cincizeci de ani, a fost combinată cu perseverenţa Partidului de a reduce fiinţa umană la nivelul de robot, cu eliminarea ori alungarea elitelor. Lucrarea a fost temeinică şi nu s-a limitat doar la descurajarea gândirii proprii şi a spiritului de iniţiativă ci a pervertit gustul, a răspândit mitocănia la scară naţională, a încurajat şmecheria, confundată deliberat cu inteligenţa, a stimulat impostura, a cultivat dispreţul faţă de om. Comunismul a potenţat exponenţial defecte care, datorită europenizării rapide, se atenuau vizibilsursa.

• 
  • 

  În anii şaptezeci, moment de început al construcţiei Casei Poporului, politica regimului comunist de a-i îndepărta pe cei înzestraţi cu gândire proprie a continuat. Cea mai mare parte a elitei generaţiei care trebuia să contribuie decisiv la reconstrucţia ţării după răsturnarea comunismului se răspândise în lume. Dacă ar fi rămas în ţară, poate că s-ar fi vorbit o limbă românească corectă din punct de vedere gramatical în parlament şi nu ne-ar fi fost dat să auzim atâtea inepţii trădând grave carenţe de cultură, câte se aud în zilele noastre în camerele legiuitoare şi pe ecranele televizoarelorsursa. În planul îndepărtat, un fragment al clădirii Palatului Parlamentului iar în dreapta, un fragment al noii clădiri aparţinând Academiei Române. Fotografie realizată de pe strada Sabinelor, în decembrie 2007.

• 
  • 

  Aflat la Porţile Orientului, unde totul este privit cu uşurinţă, după spusele preşedintelui francez Raymond Poincare (1913-1920), Bucureştiul mai păstrează încă superficialitatea atitudinilor şi comportamentelor locuitorilor săi, amestecată cu miştocăreala suburbană sau zeflemeaua cosmopolită. De la primul război mondial încoace, toate acestea au fost traduse într-un jargon contemporan cât mai cool, deoarece aşa este mai trendysursa. După Revoluţia din 1989, atracţia exercitată de acest pol de putere, a adus în capitală diverşi învârtiţi ai sistemuluisursa, în drumul lor spre înavuţire. Media a ajuns să ne prezinte tuturora comportamentul politic îndoielnic, lipsit de bun simţ, pe care unii dintre cei aleşi ori numiţi îl etalează cu o nonşalanţă inconştientă. Chipurile, în România, dacă n-ai un dram de putere şi un pic de bagabonţeală, nu rezolvi nimicMarian Vanghelie, de unde şi consecinţele asupra formării individuale sau faptele şi bunurile sociale: legile, moravurile, ştiinţa, arta şi toată cultura societăţiisursa româneşti. Ca manifestare a individualismului românului ajuns în politică, de altfel, teren al obligaţiilor contractate prin participarea şi girul majorităţii cetăţenilor, starea amintită poate fi tradusă, paradoxal, prin considerarea nerespectării legii drept titlu de mărire şi de puteresursa.

• 
  • 

    Puteţi vizualiza panorama alcătuită din poza curentă şi următoarele două, aici. Noiembrie 2007

• 
  • 

    Vă asigur că voi fi un preşedinte bun pentru toţi românii, chiar şi pentru Traian BăsescuAdrian Năstase. Eu îţi garantez că nu voi fi un preşedinte bun pentru tineTraian Băsescu.

• 
  • 

    Respect legea, dar nu mă duc la ParchetGigi Becali. Limbricul dracului, te arunc de la balcon!Corneliu Vadim Tudor

• 
  • 

    Puteţi vizualiza panorama alcătuită din poza curentă şi următoarea, aici. Noiembrie 2007

• 
  • 

    Cineva a vrut să vină la Cornu să-mi numere găinile. Mai bine să vină să-mi numere ouăleAdrian Năstase. Ouăle lui Năstase sunt de găinăIon Iliescu.